Tăcerea
Laura Bihari, Ungaria
Vara anului 2010 a fost caniculară în Ungaria, temperatura fiind uneori mai mare de 38 de grade. Dar asta nu a contat pentru mine, deoarece după două luni obositoare am primit în sfârșit o misiune de la Hausengel. Eram absolut încântată să lucrez în străinătate. Deși nu mai experimentasem o astfel de călătorie, eram nerăbdătoare să iau un microbuz spre Germania. Eram afară noaptea și nu m-am gândit să iau ceva haine mai groase cu mine, obișnuită fiind cu căldura din Ungaria. Temperatura de 22 de grade din Germania a fost surprinzătoare pentru mine. Persoana de care am avut grijă a fost foarte drăguță și prietenoasă cu mine, în ciuda „frisoanelor” mele. Am încercat să observ totul, să fiu atentă, am vrut să înțeleg totul corect: așa am vrut să-mi fac treaba cum trebe. După câteva zile am avut senzația că îmi pot duce cu bine contractul până la sfârșit. Persoana de care am avut grijă a fost o femeie foarte inteligentă, m-a ajutat foarte mult, a fost mereu infinit de răbdătoare cu mine. Bineînțeles că mai făceam greșeli de tot felul, dar eram întodeanuna deschisă și binevoitoare. M-am gândit că ar fi cel mai bine ca eu să fiu cât mai liniștită și invizibilă, deoarece nu voiam deloc să o deranjez. Bineînțeles că nu le-am fost „invizibilă”. Aproape o săptămână mai târziu mi-a spus că sunt prea tăcută. Mi-a cerut să mă comport normal, deoarece dorește să vadă și să audă că nu este singură în casă. După această conversație am devenit mai curajoasă și mi-am făcut treaba la viteză maximă. Aceasta a fost prima mea, dar nu ultima poveste „bună”.
